Din cauza indisponibilitatii unui spatiu potrivit desfasurarii evenimentului conform planului initial, evenimentul a fost anulat.
Ne cerem scuze de inconvenientele create.
Totusi, recomandam petrecerea celor de la GOBLIN Club
pentru intrarea libera celor ce respecta dresscode-ul si concursul de costume:
Detalii pe: http://goblinclub.ro
Începând cu data de 4 noiembrie, Club Bubbles găzduieste în fiecare miercuri o petrecere săptămânală DNBsub denumirea NEW MEDICINE. Vă vor vindeca de monotonie trackurile preferate de la Chase&Status, Infected Mushroom, Evol Intent, Concord Dawn, Noisia, ShyFX, Andy C, Pendulum, Dj Hype, Dj Fresh, The Quemists, Panacea & more. Sick of bad Music? We’ve found a cure! New Medicine @ Bubbles Club.
Ai facut vreodata un lucru neobisnuit, neclasificabil sau pur si simplu ceva ce ti-a trecut prin cap si ai aplicat in secunda urmatoare? Aici nu ma refer la lucruri monotone, nici la sarutul acela de care-ti amintesti cu drag, nici de vreo emotie anume.
Ma refer la secunda aia in care ai gandit ceva precum un mic scenariu de film, un ce-ar fi daca as face ACEST lucru ACUM. Ma refer la un lucru, un „script”, un „film” pe care ti-l inchipui cu alte ocazii si nu-l aplici.
Eu m-am hotarat de ceva timp sa aplic ceea ce gandesc.
Pagina 60, in 421 intorcandu-ma din Dr.Taberei spre casa citind rezemat de usa in asa fel incat mergeam cu spatele, sa pot reactiona la calatorii ce doreau sa coboare.
Un copil (ulterior am aflat ca are 13 ani) ma intreaba indirect, adresand o intrebare cu voce tare mamei sale „Citeste carte cu John Cena?”
Mama sa ii raspunde: Nu, cand vei creste vei citi si tu carti ca asta.
I-am spus: Nu. Este altceva. Stiti ce, am o idee.
– moment in care am inceput sa scotocesc prin geanta dupa un post-it si-un pix nu aveam nici una, nici alta dar coboram oricum la aceeasi statie si am cerut cele 2 ustensile la toneta de ziare din statie –
Scriu „Torturati-l pe artist” – Joey Goebel pe o foie si alerg dupa doamna cu copilandrul cu notita in mana.
Doamna, ma scuzati, pot sa-l intreb ceva pe micut?
Bineinteles. (Imi spune doamna zambind oarecum surprinsa si nedumerita)
Cati ani are baiatul?
Am 13 ani, raspunde piciul putin sfios.
Gandindu-ma ca daca la 13 ani, violenta si agresivitatea gratuita a entertainementului si-au facut simtita prezenta in fluxurile de energie dintre neuronii sai inca in dezvoltare, atunci peste inca 3 ani va fi pregatit cu siguranta sa citeasca asa ceva ii spun mamei sale:
Doamna, daca nu va deranjeaza, imi puteti promite ca-i veti cumpara aceasta carte cand va implini 16 ani?
Da, asa voi face, promit. (si pune cu grija biletelul intr-un buzunarel dintr-o geanta modesta)
E dimineata iar. Cum nu a fost demult. E 7’45, deja sunt treaz de 2 ore si-am dormit cu una mai mult.
Intr-un oras mut in care fiecare caine latra la fiecare colt de strada, oamenii coboara fiecare pe drumul lor, unii la metrou iar altii spre pierzanie, eu inca imi caut rabdarea.
Rabdarea de a nu spune nu, de a nu fi altcineva. Rabdarea de a nu fi nepasator. De a fi.
Rabdarea de a fi. Si cata rabdare iti trebuie sa fii, fara sa te pierzi.
Ce faci atunci cand nimeni nu mai are rabdare de tine? Te pierzi? Te arunci si pe tine cu cei grabiti si imprastiati in orasul in care luminile din dormitoare se sting in fiecare seara pentru totdeauna?
Sau mai astepti… dar ce sa astepti? Cert e doar ca nu mai stii ce astepti dar vrei ceva. Sau vrei pe cineva. Sau vrei pe cineva, cumva si vrei sa te vrea la fel. Ai o dorinta.
E bine sa ai dorinte. E frumos. E atragator. E de-a dreptul cult sa ai dorinte. Te face mai „rar”. Si te simti ca la anticariat, unde un strain ce cauta o carte veche si ieftina da peste tine. Are dorinte, deci e bun. Cumpar.
Dorintele ajung cuvinte, cuvintele ajung propozitii, apoi paragrafe si pagini… Pana sa te dezmeticesti dorintele tale ajung o lista numita pompos „cuprins”.
Un batran iti cere o tigara iar tu-i dai ultimul tau chistoc aprins. Iti multumeste evlavios si-ti spune:
Nu-ti pierde urma! In orasul asta blestemat, ai grija.